Furtuna de idei la „Sunete Vesele” by Elena Iorgulescu

 Cortina se ridică, din nou, la Teatrul „Sunete Vesele”. Noua producție pentru copii, Fantezie la Teatrul Globe, îl aduce în scenă pe părintele teatrului modern, William Shakespeare. Shakespeare și prietenii lui de la Teatrul Globe sunt cuprinși de febra creației. Furtuna de idei (brainstorming), care tinde să prindă teatrul într-un vârtej amețitor, este o metodă pedagogică foarte îndrăgită de către profesori și elevi. În acest spectacol, jocul de cuvinte, farsele, muzica și voia bună vor dezlega de la sine intriga, pornind de la cuvinte simple, aflate la îndemâna oricui. Copiii actori vor arbora steagul alb al comediei la Teatrul de Artă din București, duminică, 16 februarie 2025, la ora 11.

Cronicarul de la „Sunete Vesele” a călătorit împreună cu întreaga trupă de actori la Teatrul Globe, pentru a se întâlni cu marele maestru al dramaturgiei moderne și cu personajele lui. Aici a urmărit o remarcabilă producție de tip „teatru în teatru”. Replica din Cum vă place, „Lumea întreagă e o scenă și toți oamenii-s actori”, declamată și cântată de mai multe ori de către micii noștri artiști, este leitmotivul acestui spectacol minunat. Spectacolul începe cu intonarea unei ode a teatrului. Micii actori recită rând pe rând versurile care preaslăvesc teatrul, o poartă de acces spre lumea fanteziei și a imaginației. Granița dintre lumea reală și lumea fanteziei este dată de versul lui Shakespeare cu care începe și acest spectacol: A fi sau a nu fi.

 Primarul Londrei, furios că actorii și spectatorii făceau prea mare gălăgie în oraș, a ordonat închiderea teatrului. Shakespeare, aflat în pană de idei, cuprins de disperare și încolțit de soție, umblă mai tot timpul cu pana de scris în mână în căutarea unor subiecte noi, pentru a putea astfel să repună teatrul în funcțiune. Prieteni, actori și fani vin la teatru, pentru a-l inspira pe maestru cu poveștile lor de viață. Aceștia devin rând pe rând personaje în marile capodopere ale celebrului dramaturg. Astfel teatrul iese dintr-un impas existențial. Auzi frecvent replica „n-ai idei, n-ai bani”. Într-o furtună de idei, stârnită de această stare de fapt, intriga se dezleagă încetul cu încetul. Ideile vin din toate părțile, se rostogolesc una după alta, într-un ritm amețitor, care îl ține pe spectator într-o permanentă efervescență intelectuală. Toți trag de maestru să le dea un rol. Toți se inspiră de la Shakespeare, care la rândul lui se inspiră de la toți. Capodopera lui Shakespeare există chiar înainte de a fi scrisă. Copiii joacă convingător, trăiesc diferite emoții în registrul specific operei lui Shakespeare, cu deghizări, farse și giumbușlucuri. Iat-o pe  Miranda, supraviețuitoare a unui furtuni năprasnice care i-a scufundat corabia, cum își plânge soarta pe un țărm străin, departe de țara ei. La Teatrul Globe tânăra nobilă intră la rândul ei în cercul magic al „creatorilor” de idei. Povestea ei și furtuna de idei de la teatrul Globe dau naștere unei noi piese, Furtuna, care nu poate stârni decât o furtună de aplauze. Teatrul este cuprins de un zgomot mare de idei încât și Shakespeare este scos din minți. El se întreabă „de ce atâta zgomot pentru nimic”. Iată titlul unei alte comedii, Mult zgomot pentru nimic, presărată cu multă iubire, farse și încurcături. Setea de idei este atât de mare încât copiii caută idei până și în gențile spectatorilor. Toți sunt atât de agitați încât primarul se teme de tulburarea ordinii publice. Primarul îi amenință chiar cu amenda. Răspunsul e unul simplu și la mintea unui copil: Dacă teatrul tot este închis, ce-ar fi să meargă toți în fața primăriei, pentru a căuta idei și a juca acolo operele lui Shakespeare?

 Acest spectacol ne vorbește despre geneza creației. Poveștile spuse nouă de Elena Iorgulescu, brodate cu sunetele magice ale lui Marius Sireteanu, sunt însușite și jucate într-un mod convingător de către micii noștri actori. Ne putem întreba cum pot copiii cu vârste între 5 și 11 ani să-l înțeleagă și să-l joace pe Shakespeare. Cum ar putea vorbi un copil despre tragicul Hamlet? Cum poate fi înțeleasă povestea de iubire a lui Othello și a Desdemonei? Iată că se poate. Pe soția directorului teatrului Globe o cheamă Mona. Fiind impresionată de soarta teatrului, își alină suferințele ei și ale celorlalți cu batista. Batista trece din mână în mână, fiind o sursă de inspirație. Ideile sunt citite în batista Monei. Și la un moment dat Shakespeare spune: „Mona, Mona…Desde…mona!”. Așa se naște un personaj feminin tragic, care cade victimă geloziei unui bărbat prea iubitor.  O fată, pe nume Cordelia, vine la teatru și caută alinare. A fost alungată de tatăl ei bogat, pentru că, spre deosebire de surorile ei, a fost sinceră, spunându-i că iubirea ei nu se măsoară în bogății, ci în sentimente. Povestea regelui Lear și a fiicelor sale reînvie la teatrul de copii. Rosalinda și prietena ei din „Cum vă place”, își spun povestea în cuvinte simple, potrivite nivelului de înțelege al unor copii. Un personaj-cheie al poveștii este Regina Elisabeta, care îl adoră pe marele dramaturg, citindu-i sonetele în fiecare seară. Regina o trimite la teatru pe doamna ei de onoare, July, deghizată în actriță, pentru a vedea ce se întâmplă. July îl întâlnește la teatru pe Romeo, un tânăr sărac și fără titluri nobiliare, care vrea și el să devină actor. Ei nu pot fi încă actori, dar pot pătrunde în lumea fascinantă a teatrului, vânzând bilete. Să vinzi bilete pentru piesele lui Shakespeare este o mare onoare, o poartă spre a fi primit pe scenă. Așa se naște povestea Romeo și Julieta. Romeo și July joacă această minunată tragedie în mijlocul scenei, înconjurați de ceilalți actori și spectatori, într-un joc convingător de pantomimă. Regina Elisabeta, intrigată de povestea de iubire a doamnei ei de onoare, își face și ea intrarea la Teatrul Globe, deghizată în vânzătoare de bilete. În cele din urmă, regina își dezvăluie identitatea, iar teatrul este redeschis.

Muzica sublimă ne introduce în atmosfera epocii elisabetane. Reținem două cântece care îți taie răsuflarea: Cântecul Ideilor și Lumea-ntreagă e o scenă. Piesa se încheie pe acordurile acestui ultim cântec, care pune în valoare vocile vesele ale acestor copii minunați. Suntem impresionați cu toții de acest imn închinat eternului teatru, care încă din vremea lui Shakespeare, dacă nu chiar din epoca tragicilor greci ai antichității, ne hrănește mințile și ne umple inimile cu sentimente și emoții de tot felul.  

 Furtuna de idei, o metodă pedagogică interactivă, foarte apreciată în școală, creează o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei, care adunate una câte una generează dezbaterea unor probleme ce au fost date copiilor spre soluționare de către profesor. Prin aplicarea acestei metode, copiii de la „Sunete Vesele” ne spun un lucru important: piesele lui Shakespeare ne asaltează și astăzi cu idei. Aproape tot ceea ce știm astăzi despre teatru și literatură am învățat de la acest deschizător de drum.

 Cei 12 copii actori ai clubului „Sunete Vesele”, Elena Iorgulescu, Marius Sireteanu, dar și toți prietenii și părinții lor, care au inspirat acest spectacol cu idei și bani, se vor bucura împreună de un moment unic, deosebit de vioi, amuzant, plin de cântece și jocuri de cuvinte. Vă invităm cu mic cu mare la un spectacol ce va fi cu siguranță îndrăgit deopotrivă de copii și de adulți.

Ștefan Petrescu

Homer prezent la „Troia” by Elena Iorgulescu

Homer, prezent discret la repetiții, ne-a împărtășit câteva gânduri, cu rugămintea de a le așterne în acest text. Punerea în scenă a Iliadei de către copii l-a impresionat într-un mod plăcut. De-a lungul timpului mulți artiști, scriitori, compozitori au reînviat mitul homeric, pentru a-l aduce iar și iar în atenția contemporanilor. Iată că la Teatrul de Artă din București, Asociația „Sunete Vesele” prezintă pe 16 iunie 2024 un spectacol complex cu muzică, dans, și cor, jucat și cântat de copii pentru copii. „Troia” este o adaptare pentru copii a celebrului mit fondator al civilizației noastre europene. 

 

Cursul de teatru „Sunete Vesele” încheie încă un an de activitate cu dramatizarea pentru copii a unei capodopere universale, fără de care nu ne-am putea imagina lumea zilelor noastre. Epoca homerică este rescrisă într-o manieră accesibilă celor mici, cu adaptări iscusite, menite a învălui legenda cuceririi Ilionului într-o aură optimistă, așa cum ne-a obișnuit și cu celelalte lucrări dramatice autoarea Elena Iorgulescu. După vizionarea acestui spectacol pleci din sala de teatru cu convingerea că Homer există dincolo de legendă în fiecare dintre noi. Scopul punerii în scenă a acestei epopei nemuritoare este de a-i face pe copii mesagerii marii civilizații grecești. Pe pilonii acestei civilizații mărețe a fost așezat fundamentul de valori pe care ne edificăm existența noastră de cu zi cu zi, de la educație la politică. Teatrul își are începuturile în Grecia antică, iar faptele de eroism ale lumii homerice îi inspirau adesea pe autorii dramatici atenieni din epoca clasică. 

Dialogurile piesei de teatru sunt scrise într-o limbă frumoasă, cu fraze scurte, bine ticluite, pe alocuri versificate. Intriga decurge într-un ritm alert care îți taie răsuflarea. Publicul, format deopotrivă din copii și adulți, este fără doar și poate captivat de măreția spectacolului. Sunt momente când intră în scenă toți copiii pentru a-și uni vocile prin declamare și cânt. Este un spectacol complex, din care nu poate lipsi muzica și dansul. Muzica, scrisă de prietenul nostru, Marius Sireteanu, este de-a dreptul fascinantă. Registrul muzical se potrivește ambitusului vocal al unor copii a căror vârstă nu depășește zece ani. Coriștii de la „Sunete Vesele” trec cu o ușurință fantastică de la registrul sunetelor înalte la cele grave, într-o armonie perfectă, susținută pe tot parcursul muzical al spectacolului. „Cântecul pentru zei” și „Cântecul de luptă” sunt două momente muzicale care ți se întipăresc în minte. Corul participă activ, urmărind prin cânt firul narațiunii. Coriștii se mișcă, gesticulează, însoțindu-i pretutindeni pe actori. Actorii și coriștii se susțin reciproc prin muzică și joc.

Mitul homeric este prezent în fiecare scenă. Elena îi arată Hecubei pe aheeni de pe zidul cetății, iar Andromaca plânge cu copilașul în brațe, implorându-l pe Hector să nu plece la război. Spectrul războiului amenință pacea troienilor. Aici intervine autoarea, care dă alt curs dramei homerice: o molimă îi amenință pe troieni, dar poțiunea magică a Elenei îi salvează de la pieire. Mesajul pacifist răzbate în interpretarea proprie a mitului homeric.  

Spectacolul ne poartă pe tărâmuri diferite, din lumea zeilor în cea a eroilor, din înălțimile Olimpului în cele două cetăți ale aheenilor și troienilor, Sparta și Troia, despărțite de vasta întindere a mării. „Mărul discordiei” este o scenă remarcabilă, prin alternanța dialogurilor versificate dintre cor și actori, o combinație reușită de cânt și poezie.

Întrepătrunderea universului homeric cu cel al copilăriei este dat de recuzită: săbii de jucărie, căluțul troian din lemn, păpuși și cărțile ilustrate ale lui Homer – Iliada și Odiseea - povestite pentru copii. 

                Homer, care va fi prezent la spectacol, cu modestia ce caracterizează marile genii, m-a rugat să vă scriu aceste câteva gânduri. El speră că acest club de teatru pentru copii își va continua la fel de frumos ca până acum misiunea educativă, sub îndrumarea unor oameni entuziaști ce au arătat că împreună se pot face activități creative prin sunete și veselie. 

Ștefan Petrescu

Cronicarul „Sunetelor Vesele” a călătorit în timp by Elena Iorgulescu

Cronicarul „Sunete Vesele” a primit cu mare bucuria vestea premierei unui nou spectacol, duminică 18 februarie 2024, la Teatrul de Artă din București, unde an de an, de două ori pe an, au loc spectacolele noastre. Am pierdut deja șirul anilor și a numeroaselor reprezentații… Copiii primelor spectacole din anii de început au ajuns astăzi la majorat. „Sunete Vesele” au devenit o Instituție, o comunitate în care copiii învață arta dramatică prin joc, muzică și veselie. Repetițiile au avut loc în fiecare sâmbătă, din octombrie până în februarie, într-un spațiu splendid, un imobil art nouveau din centrul Capitalei. Iar după vacanță munca va reîncepe pentru noul spectacol din vară!  

 

Să intrăm în atmosfera spectacolului de duminică. Trăim senzații tari pe două planuri: un bloc de locuințe oarecare din anul de grație 2024 și un castel medieval din 1024. Fizica cuantică ne zăpăcește de-a dreptul doar cu o cifră schimbată în calendar. Personajele trec printr-un pasaj al timpului. Scenele zugrăvesc cum e viața la bloc și cum e cea de la castel. O serie de situații comice ating fibra istorică a cronicarului. Viața copiilor de la bloc e plină de trotinete, diferite gadgeturi și mâncare „nesănătoasă”. Această realitate binecunoscută nouă este prezentată în contrast cu viața „idilică” și „sănătoasă” din epoca cavalerilor și a domnițelor care mâncă „eco”. Pun rămășag că dacă ar fi însă să călătorim pe bune într-un castel din jurul anului 1000 ne-am îmbolnăvi pe loc și iremediabil!

Au jucat 10 copii, 7 fete, 3 băieți, interpretând 16 personaje. Intriga e simplă și amuzantă. În timp ce copiii se joacă, unii își pierd păpușa undeva sub casa scării. Odată intrați acolo, copiii sunt pierduți în trecut, cu exact 1000 de ani în urmă, într-un castel medieval cu cavaleri și domnițe. Copiii-personaje, unii dintr-un timp, alții din altul, se uită cu mirare unii la ceilalți, la cum vorbesc sau la cum sunt îmbrăcați. Unul din copiii anului 2024, stresat de un referat la istorie, se bucură de șansa ce i s-a oferit. Amicii lui din blocul GHE s-au trezit într-un castel, toți „închiși în trecut”.

Grupul personajelor din prezent: Mama, tanti Aurica, Lizzi - administratoarea blocului, copiii Răzvan, Măriuca, Irinuca, Cristina, Bogdan, Mihai, și Doamna cu pizza – food delivery. Grupul personajelor din trecut: reginele rivale Ana și Diana, cavalerii Arthur și Eduard, domnița Caterina și slujnica Vicky.

Momentele importante ale dramei ne-au fost marcate de piesele muzicale ale lui Marius Sireteanu (Sire). Cântecul pizzei este deosebit de amuzant. Cântecul de la final Petrecere la bloc a fost interpretat foarte vioi. Am trăit o atmosferă plină cu multe pofte, arome și armonii!

Copiii au strălucit. Au cântat și au jucat cu multă pasiune. Costumele au fost de-a dreptul impresionante. Aplauzele au fost pe măsura implicării lor. Părinții se pot bucura și se pot felicita. Eforturile și preocupările lor pentru educația copiilor au fost răsplătite pe deplin în această după-amiază.

                                                                                              Ștefan Petrescu

Minunații noștri actori au fost: Anadore Baștea (mama), Ana-Maria Teodorescu (Lizzi), Alexandra Bîgiu (domnița Caterina), Alexandra Dimon (tanti Aurica, Regina Ana), Alexandru Dimon (cavalerul Eduard), Damian Cireșoiu (cavalerul Arthur), Emma Cotigă (Regina Diana), Eva Gheață (Măriuca), Petru Șerban (Răzvan), Ștefania Șerban (Vicky).

Cronicarul Sunetelor Vesele zboară deasupra Londrei by Elena Iorgulescu

 

Asociația Sunete Vesele vă invită duminică, 11 iunie 2023, de la orele 14:30 la Teatrul de Artă din București, pentru a întreprinde împreună o călătorie în zbor deasupra Londrei. Alături de Peter Pan și contemporanul Harry Potter, povestea celebrei guvernante Mary Poppins a revoluționat literatura engleză pentru copii în secolul XX. Dramatizarea acestei povești fascinante și transpunerea ei într-un musical, rodul muncii Elenei Iorgulescu și a lui Marius Sireteanu, este un eveniment cultural și educațional ce merită atenția întregului public bucureștean. Hai să ne bucurăm împreună de performanțele artistice ale micilor actori și ale micilor coriști de la clubul „Sunete Vesele”!

  Zbor deasupra Londrei este povestea mult îndrăgitei guvernante Mary Poppins care a cucerit inimile celor mici din țările anglofone și din întreaga lume. Desigur, mulți dintre noi cunoaștem această poveste a romancierei P.L. Travers, mai ales din mult îndrăgitul musical, care a fost ecranizat în 1964. Proiectul nostru propune o altă dramatizare muzicală a acestei povestiri. Așadar ne aflăm în fața nou musical, jucat, cântat și dansat în chip admirabil de către micii actori și coriști ai clubului „Sunete Vesele. În jur de 20 de copii, cu vârste între 6 și 10 ani, au jucat împreună într-o mare echipă, fiind dornici de a lega prietenii și de a prezenta publicului produsul muncii lor artistice.

 Textul este scris într-o limbă corectă, accesibilă copiilor și în bună parte versificată. Replicile în versuri sunt menite să-i ajute pe copii să memoreze mai ușor, dar și să înlesnească alternarea momentelor vorbite cu cele cântate. Copiii sunt într-o continuă mișcare muzicală. Mișcările ritmice, de „roboței” și balerini, sunt îmbinate armonios. Mi-a atras atenția dansul curățeniei, prin care copiii dezordonați fac ordine printre jucării, sub îndrumarea noii lor guvernante. Un alt dans care captează atenția auditoriului este interpretat de statuia din parc, înconjurată de mulțimea de copii-coriști. Momentul muzical al statuii amintește în primele acorduri de celebra scenă a statuii Comandorului care răspunde invitației la cină a lui Don Giovanni. Evident că momentul malefic din creația lui Mozart este repede înăbușit de nota veselă pe care ne-o inspiră statuia din parc. În același registru, Cântecul călătoriei pe Lună are inserate scurte citate dintr-un alt compozitor celebru, Debussy. În compoziția muzicală a piesei surprindem motivul muzical „si-re”, inspirat de numele de scenă al compozitorului, care în cele mai multe situații este prezentat de clarinet, instrumentul la care acesta cântă. Așadar avem o semnătură completă a compozitorului, care a fost sugerată de  Mircea Unguranu (Mysha), membru al trupei FolkFrate.

În linii mari, personajele din musical au numele și ocupația celor din roman. Sunt câteva modificări impuse de împrejurări. De pildă, în lipsă de băieți, domnul amiral și domnul paznic al parcului devin doamna amiral și doamna polițist. În carte există un personaj numit Omul-de-pe-Lună, care devine aici Doamna-de-pe-Lună. Desigur, pentru timpurile noastre o asemenea modificare de gen poate fi interpretată și ca o mică revoluție post-modernistă. Sloganul doamnei polițist „Ordine și Disciplină” nu-i descurajează pe copiii plini de veselie. De asemenea, din cei cinci copii din carte, rămân doar trei în piesă.

 Întregul spectacol este închinat faimosului oraș de pe Tamisa unde mai tot timpul plouă. Când însă cerul este senin, adulții și copiii vor să zboare, cu umbrele și baloane, spre a cuprinde în bolta cerească farmecul societății londoneze. Cortina se ridică cu cântecul Londrei. Copiii zvăpăiați ai familiei Banks de pe strada Cireșilor nr. 17  au nevoie de o guvernantă. Mary Poppins apare în scenă prin cântecul anunțului la ziar și al vântului de la răsărit. Actorii-soliști ating performanțe muzicale ce trebuie apreciate. Fără intenția de a omite vreun solist, apreciem în mod special pe doamna Lark, copiii Banks, doamna Amiral, doamna Banks, doamna polițist și, bineînțeles, Mary Poppins. Această guvernantă minunată, visată de generații de copii, îi poartă pe aceștia în zări nebănuite, unde adulților nici nu le trece prin cap că ar putea ajunge. Ei intră într-un desen făcut pe asfalt în parcul londonez sau ajung într-un zbor magic pe lună.

Acest spectacol este rodul muncii unei echipe numeroase de adulți și copii care deopotrivă au pus suflet, pasiune și răbdare timp de mai multe luni. Asociația Sunete Vesele este o școală pentru cei care vor să învețe ce înseamnă să fii artist. Talentul micilor actori și coriști este valorificat din plin în urma unei munci de echipă susținute. Fiecare personaj de pe scenă funcționează autonom și în același timp într-un ansamblu, scoțând în evidență personalitatea fiecărui copil.

 

Părinții acestor copii minunați au investit bani și încredere, iar fără ei acest proiect artistic nu ar fi putut fi realizat. Elena Iorgulescu și Marius Sireteanu au făcut și de această dată dovada unei colaborări de succes și a unui simț artistic literar și muzical remarcabil.

Un ajutor neprețuit în realizarea negativelor a venit din partea unor prieteni de nădejde ai Asociației Sunete Vesele, Mircea Ungureanu - Mysha (chitare), Cristi Bageac (masterizare) și Aurelia Mihai (flaut). Maria Petrescu a realizat afișul spectacolului Zbor deasupra Londrei.

 

 Ștefan Petrescu

Ce găsim într-un muzeu? by Elena Iorgulescu

Duminică, 19 februarie, orele 14:30, la Teatrul de Artă din București de pe strada Sfântul Ștefan nr. 21,  Asociația Sunete Vesele vă invită cu mic cu mare la spectacolul „Ce găsim într-un muzeu?”, autor Elena Iorgulescu, muzica Marius Sireteanu. Prin joc, muzică și dans, trupa micilor actori vă va introduce în atmosfera renascentistă a secolului al XV-lea de la curtea ducelui de Milano și la cea a papei de la Roma, unde febra pentru artă și știință a cuprins întreaga suflare. Leonardo da Vinci și Michelangelo - două genii ale Renașterii -  sunt adulați de principii și de principesele vremii.  

Spectacolul începe în zilele noastre, la Luvru, în palatul regilor Franței, unul dintre cele mai mari muzee de artă din lume. Muzeul este asaltat de mii de turiști în fiecare zi. La ora închiderii, publicul este anunțat prin difuzor că trebuie să evacueze sălile. Două hoțomane ignoră mesajul și se pitesc pe sub bănci, așteptând plecarea tuturor, cu gândul de a se năpusti asupra celebrei Mona Lisa. Acest episod amintește de furtul tabloului de la începutul secolului XX. Paznicul bagă de seamă la timp mișcarea, le fluieră, iar criticul de artă le dă celor două intruse o lecție de istorie. Cine a fost Leonardo da Vinci? Ce reprezintă el pentru umanitate?

Deodată se deschide o poartă în timp. Apare pe scenă Leonardo da Vinci fredonând cu o căutătură piezișă spre public „Sunt faimos, sunt faimos, cine vrea model să-mi fie?” Pictorul vine cu aer orgolios, fiind conștient de măreția geniului său.

De regulă, Leonardo da Vinci apare pe scenă însoțit de Lucreția (întruchipată în tabloul Frumoasa Fierăriță), iar Michelangelo o are alături pe Clarissa (imortalizată în statuia Madona cu pruncul). Acțiunea piesei se petrece fie la Milano, fie la Roma, unde cei doi artiști creează. Sforza, ducele de Milano vrea mașinării de război și alte minuni inginerești, în timp ce Ducesa vrea ca frumusețea-i trecătoare să fie zugrăvită în tabloul Frumoasa Principesă. Leonardo primește și o comandă specială: organizarea nunții nepotului ducelui de Milano. Pictorul decorează sălile palatului în chip magnific, numind evenimentul Sărbătoarea Paradisului.

Papa Sixtus al IV-lea îl cheamă pe Michelangelo la Roma pentru a zugrăvi Capela Sixtină. Papa îl zorește pe pictor. Michelangelo se plânge, „timp scurt, papa zgârcit”. Artiștii, ajutați de domnițe, muzele lor, se achită cu succes de misiunea ce le fusese încredințată. Într-un final, spectacolul se termină într-un cântec elogios la adresa Renașterii, a artei și a științei.

Piesa de teatru surprinde rivalitatea dintre cei doi artiști: Leonardo da Vinci și Michelangelo. Amândoi sunt conștienți de valoarea lor artistică. Clarissa, prietena lui Michelangelo, se furișează în atelierul lui Da Vinci, pentru a sustrage schițele cu invențiile inginerești. Michelangelo – un geniu la fel de mare ca Da Vinci – respinge cu dispreț orice gând de a fura munca altuia. El nu este un plagiator. Urmează o confruntare deschisă între Leonardo da Vinci și Michelangelo. Metodele inovatoare ale lui Da Vinci de prelucrare a vopselelor sunt ținta ironiilor lui Michelangelo. Rivalul îi prezice acestuia faptul că, la nici câțiva ani după finalizarea ei, minunata frescă Cina cea de Taină se va deteriora. Cearta lor de copii –  jucată de copii –  este soluționată la intervenția domnițelor, care propun un concurs. Amândoi vor picta un zid, iar cea mai frumoasă frescă va fi premiată.

Muzica pe acorduri renascentiste, creația lui Marius Sireteanu, însuflețește atmosfera. Puteau oare marii artiști ai Renașterii – pictori și sculptori – să creeze fără cântece și dansuri? Remarcăm dansul Statuilor Vivante și cel al Cavalerului de fier - un curtean robot desăvârșit, care stăpânește foarte bine ritmul și protocolul curții princiare. Domnițele au propriul cântec sugestiv, repetat de mai multe ori: „Vreau să fiu pictată, vreau să fiu sculptată”. Un geniu artistic cu greu ar putea face față unei asemenea dorințe. Dar când există inspirație și bani, totul este posibil. Așa apar marile capodopere: tablourile Frumoasa principesă (Bianca), Frumoasa Fierăriță (Lucreția), Ginevra Benci (Ginevra), Doamna cu hermina (Cecilia), Gioconda (Lisa) și minunata sculptură a lui Michelangelo, Madona cu pruncul (Clarissa). Fiecare tablou încearcă să ne spună propria poveste. Chiar dacă istoricii de artă au opinii diferite în privința identității personajelor reprezentate în tablouri, Elena Iorgulescu a găsit rezolvarea pentru fiecare în parte. Spectacolul brodat în ficțiune însuflețește o epocă glorioasă a artei și culturii europene. 

 

Ștefan Petrescu

 

Cronica piesei de teatru „Toți pentru unul, unul pentru toți!” by Elena Iorgulescu

Cronicarul își continuă cu abnegație misiunea de a relata cu fidelitate spectacolele „Sunetelor Vesele”. Duminică, 5 iunie 2022, la Teatrul de Artă din București, ne-am adunat cu mic cu mare ca să jucăm, să cântăm sau și să aplaudăm piesa de teatru „Toți pentru unul, unul pentru toți!”. Piesa, scrisă de Elena Iorgulescu în urmă cu câțiva ani, a avut acum a doua reprezentație, cu ușoare modificări față de prima versiune a textului. Muzica a fost compusă de prietenul „Sunetelor Vesele”, Marius Sireteanu. Din titlu ne dăm seama că este vorba de romanul lui Alexander Dumas, „Cei trei muschetari”, o poveste nemuritoare spusă și re-spusă de fiecare generație. Această poveste i-a inspirat în toate timpurile pe cei mici și pe cei mari, a stârnit pasiuni și a trezit interesul oamenilor față de istorie.

Cronicarul s-a deghizat de această dată în Cardinalul Richelieu. Regele și Cardinalul au deschis spectacolul cu un dialog savuros care a introdus auditoriul în lumea lui Dumas și în realitățile începutului de secol XVII în anii de domnie a lui Ludovic al XIII-lea numit și cel Drept. După ce și-a făcut numărul, Monseniorul s-a așezat discret în sală pe un fotoliu ca să urmărească acțiunea din umbră. Intriga piesei este cu totul diferită de roman. Se învârte în jurul perlelor Reginei, dar cam de aici ne despărțim de povestea lui Dumas.

Trei băieți i-au jucat pe Aramis, Porthos și Athos. Vajnicii noștri muschetari erau înconjurați de numeroase domnițe, Anne, Regina Franței, Louis de Gaston și Doamnele de Onoare ale Majestății Sale, Simonne, Jacqueline, Aurore. Nu a lipsit nici Milady de Winter, mereu dornică de intrigi și giumbușlucuri. Remarcăm un personaj atipic, bunicuța lui D’Artagnan, Dianne, care visează și ea să devină muschetar. În fond, să fii muschetar e un mod de viață, o aspirație! Nu contează dacă ești băiat sau fată, copil, tânăr sau în vârstă. Este idealul solidarității, al curajului și al dorinței de a trăi în libertate: Toți pentru unul, unul pentru toți! Micii actori și-au exprimat acest ideal prin dueluri în spade, cântate sau aclamate!   

Milady de Winter pune la cale un plan diabolic: să fure perlele reginei ce-i fuseseră dăruite de rege. Regele îi cere soției să poarte minunatul colier la bal, dar mare disperare în sufletul Doamnei, ia-le de unde nu-s! Două doamne din suita reginei au făcut parte din complot! Cu ajutorul muschetarilor, al căror farmec nu poate lăsa indiferentă nicio doamnă fie ea regină, contesă, baroneasă sau hangiță, perlele ajung din nou ca prin minune în caseta regală! Regina își arată recunoștința și îi iartă pe toți cei care cu voie sau fără voie i-au pricinuit acest necaz.

Muzica lui Marius Sireteanu ne-a încântat prin acordurile de clavecin și ritmul vioi al cântecului muschetarilor interpretat cu veselie de fiecare actor al trupei.

Costumele au fost minunate și ne-au sugerat fără doar și poate că suntem la Curtea Franței în vremea lui Ludovic al XIII-lea. Copiii au fost dinamici, plini de haz și au jucat excelent.  

Am trăit un spectacol ca pentru adulți, jucat însă de copii, cu multe replici, tot felul de glume și jocuri de cuvinte care îi familiarizează pe copii cu arta dramatică, cu frumusețea și magia cuvintelor, cu cântecul și dansul.

Aș spune că ne-am relaxat duminică după-amiază la un spectacol regal, educativ și vesel. Micii actori au interacționat cu publicul, părinții și prietenii lor. Când au dispărut perlele reginei, doamnele din suita ei au început să le caute inclusiv în sală că cine știe, poate or fi ajuns la gâtul vreunei mămici!

Cu nerăbdare așteptăm un nou spectacol la Sunete Vesele!

Ștefan Petrescu

Cronica piesei de teatru „Minunata călătorie pe Drumul Mătăsii” by Elena Iorgulescu

Duminică, la Teatrul de Artă din București am vizionat spectacolul Minunata călătorie pe Drumul Mătăsii, o producție a trupei de actori-copii „Sunete Vesele”. Piesa de teatru – autor Elena Iorgulescu, compozitor Marius Sireteanu - a fost prezentată pentru prima dată în urmă cu cinci ani și a avut un succes răsunător. Și de această dată copiii, membri ai clubului „Sunete Vesele”, s-au mobilizat exemplar, interpretându-și fiecare rolul cu abnegație, umor, veselie, dar și multă emoție.

Suntem în al șaselea an de reprezentații la „Sunete Vesele”. După doi ani de pandemie și de spectacole în binecunoscutul format zoom, ne-am întors în sala de teatru, în lumina reflectoarelor și în ropotul aplauzelor. 9 copii minunați, cu vârste cuprinse între 5 și 13 ani, ne-au încântat cu jocul lor actoricesc, cu dansul și cu interpretarea muzicală a cântecului lui Marco Polo („Marco Polo, Marco Polo,/Călător neobosit,/Marco Polo, Marco Polo, negustorul iscusit”).

Am ascultat cântecelul de nenumărate ori, interpretat de toți actorii, scenă de scenă, încât m-am trezit fredonându-l și la ceva ore după lăsarea cortinei. Și ce să zicem, chiar e bun de ton pe telefonul mobil!

Așadar călătoria noastră pe Drumul Mătăsii îl are ca protagonist pe Marco Polo, vestitul călător european care a descoperit Orientul! Istoricii nu sunt siguri nici măcar dacă Marco Polo a existat, nici de veridicitatea informațiilor din vestita carte de călătorie, dar acest fapt nu ne-a descurajat în a prezenta copiilor o poveste plină de învățăminte!

Intriga spectacolului gravitează în jurul personajelor-călători. Marco vrea cu orice preț să vadă minunile Orientului, să aducă la Veneția vestita mătase din China. Tatăl lui, Niccolo, îl însoțește. Două fete pornesc la drum pe urmele lor, o admiratoare a lui Marco (Graziella) și o iscusită femeie de afaceri care nu prea are încredere în abilitățile lui negustorești (Giuliana).

Muzica lui Marius Sireteanu ne introduce în atmosfera timpului, în specificul cultural al fiecărei țări: muzica occidentală de la balul mascat al Carnavalului de la Veneția, apoi acorduri de muzică turcească, persană și chinezească.

În spectacolul nostru, Marco face primul popas la Constantinopol, la bazarul turcesc. Niciun cuvânt despre bizantinii greci care stăpâneau la vremea aceea orașul (turcii vor ocupa Constantinopolul mult mai târziu, desigur!). Dar cred că ideea noastră a prins foarte bine. Toți știm cum e la bazar! Mustafa vinde șalvari și halva. Replicile sunt savuroase, un neîncetat joc de cuvinte își pun amprenta pe mai multe scene: „Vreau lapte; eu fac fapte” - în scena dintre Marco și Giuliana la Veneția, sau strigătul precupețelor din bazar: „Vând marfa cea mai tare!”„ Cum adică tare”, se întreabă călătorii morți de foame, „ca să ne rupem dinții?” Dar nu e vorba de tare în sensul acesta, că doar șalvarii nu sunt de mâncare! Bine, bine, dar unii sunt cu mintea la mâncare, că sunt rupți de foame! Marco cumpără marfă din bazar, dar ce să vezi: e prădat! Giuliana le ia urma hoților, pe care capul nu-i prea duce  – sunt „tufe de Veneția”!

Bagdad este următorul nostru popas. Călătorii sunt epuizați, însetați, speriați de nesfârșitul deșert. Și ca prin minune apar niște prințese (un fel de amazoane), care nu mai vor să-i lase să plece din palatul lor pe băieții chipeși, care din negustori venețieni devin prinți! O scenă de basm ca în O mie și una de nopți.

 Destinația finală: China, unde nu lipsește ursul panda!

Pe lângă interpretarea plină de sensibilitate a copiilor, am fost cu deosebire impresionați de costume, de la cele venețiene până la cele arabe și chinezești! Vedeta costumelor a fost Prințesa Liu din China.

De asemenea, ne-a plăcut în mod deosebit costumul lui Niccolo venețianul, ale negustoreselor din bazar, ale prințeselor din Bagdad, cel al lui Mustafa, Sindbad paznicul și Kubilai han (interpretat de același băiat), dar și rochiile strălucitoare și vesele ale fetelor din Veneția.

Trupa „Sunete Vesele” ne-a oferit din nou un spectacol plin de veselie, grație implicării și a entuziasmului celor mici, dar și a sprijinului financiar și emoțional din partea părinților lor.

Ștefan Petrescu