Cronica piesei de teatru „Bal vienez” /  by Elena Iorgulescu

Cronicarul Sunetelor Vesele a vizitat din nou trupa micilor actori care va pune în scenă spectacolul Bal vienez în ziua de duminică, 26 ianuarie 2020, începând cu orele 13:30, la Teatrul de Artă din București. În urmă cu patru ani, Asociația Sunete Vesele și-a deschis porțile cu un spectacol având același titlu, iar de atunci o data la șase luni pregătește noi surprize teatrale și muzicale. Autorii Elena Iorgulescu și Marius Sireteanu vin cu elemente noi la repunerea în scenă a primului nostru spectacol: personaje, partituri muzicale și replici savuroase.  

12 copii, 8 fete și 4 băieți, cu vârste cuprinse între 4 și 14 ani, evoluează împreună pe scena teatrului „Sunete Vesele”. Buna dispoziție, concentrarea, răbdarea, lucrul în echipă, dar și dorința de afirmare a talentului și muncii actoricești în fața publicului, format, în special, din părinți și prieteni, sunt doar câteva dintre ingredientele succesului artistic de care se vor bucura în mod indiscutabil acești copii în ziua premierei. Copiii sunt pe deplin pregătiți să transmită emoțiile personajelor lor, jucate, cântate și dansate în chip minunat și cu multă convingere.

Suntem la Curtea lui Iosif al II-lea în Viena sfârșitului de secol XVIII. Maniere elegante, peruci pudrate și rochii cu crinolină se perindă prin fața spectatorului. Curtea vieneză prinde viață în acordurile muzicii lui Mozart, cu care mulți copii sunt astăzi obișnuiți încă dinainte de a se naște. Muzica lui Mozart este pretutindeni în viața noastră de zi cu zi : de la jucăriile muzicale până la tonul de apel al telefonului mobil. Se spune că muzica lui Mozart aduce alinare, relaxare și armonie în sufletele cele mai agitate. Marius Sireteanu s-a ocupat, așa cum o face de fiecare dată, de ilustrația muzicală a spectacolului. Fragmentele muzicale din concertele, simfoniile și operele lui Mozart sunt introduse exact acolo unde trebuie, printre replicile pline de umor ale copiilor-actori. Intriga a fost construită cu măiestrie de Elena Iorgulescu, care s-a inspirat din fapte reale, așa cum ne-a obișnuit și cu celelalte piese.

Trei prințese - baronese și contese -  se plictisesc, de moarte la Curte. Împăratul e prea ursuz și plin de grijile împărăției sale, iar răsfățatele doamne creează la Curte o situație de-a dreptul insuportabilă cu văicărelile lor. Împăratul strigă disperat: „asta nu e viață de împărat, nu mă pot concentra!” Prin organizarea unui bal la palat, doamnele vor să spargă monotonia vieții de la Curte! Ele cântă, precum personajele din Nunta lui Figaro ale căror nume poartă: „vrea să danseze mica contesă!” Ce să faci la o Curte unde nu există Împărăteasă? Ehei, dar împăratul, în ton cu vremurile noastre ale corectitudinii politice, primește sfaturi de la o consilieră, care știe cum să-l manipuleze pe șef în direcția dorită de principesele intrigante. Bun, dar cine să compună muzica balului? Cine să fie marele maestru? Curtea are un profesor de muzică, pe vestitul Salieri, de care însă trioul de doamne nu este deloc mulțumit. Muzica lui Salieri este atât de plictisitoare! Salvarea vine de unde nici nu te aștepți. S-a dus vestea în Viena că surorile Weber iau lecții de la faimosul compozitor Mozart. Și nu doar atât. Profesorul pare să fie îndrăgostit de vocea și de drăgălășenia uneia dintre surori, Aloysia, însă își va da seama în final că sora ei Constanze e mai potrivită pentru el, căci are „inima de care are el nevoie”. Farmecul și talentul tânărului geniu al muzicii din toate timpurile este elogiat până peste poate de propriul tată, Leopold, și el compozitor talentat, autor al faimoasei Simfonii a Jucăriilor. Dansul jucăriilor în ritm de robot este un moment foarte reușit al spectacolului. Cu toată influența consilierei imperiale, nu-i treabă ușoară concedierea lui Salieri și aducerea lui Mozart în locul acestuia. Împăratul – om drept și înțelept –  nu se lasă convins cu una cu două. În cele din urmă, învăluit din toate părțile, n-are încotro. El și consiliera sa, Franziska, organizează un concurs de compoziție, o confruntare directă între cei doi compozitori: Mozart și Salieri. Cine câștigă e evident! Arta învinge întotdeauna politicul!

Apreciem momentele solo ale micilor actori, inspirate din arii celebre. Ei fredonează „Fluturaș, nu mai ai aripioare”, „Cu bucurie noi vom cânta, cu veselie noi vom dansa” etc.

Duminică vă invităm cu mic cu mare la Teatrul de Artă pentru a trăi împreună cu muzică și veselie momente de neuitat, pregătite de copiii noștri cu mult efort și sârguință timp de mai multe săptămâni. Piesa de teatru „Bal vienez” va încheia spectacolul intitulat „Muzicanții Veseli”.

În prima parte, copiii atelierelor „Sunete (în)cântătoare”, „Limba germană” și „Sunete convingătoare” vor prezenta momente interesante. Vor fi surprize oferite deopotrivă de copii și de profesorii lor!

Nu ratați ocazia minunată de a vă bucura duminica viitoare de un spectacol fabulos, la realizarea căruia ați contribuit în mod direct cu resurse financiare, timp, încredere și multe încurajări!

 Ștefan Petrescu

cover_photo_Mozart copy.jpg

Lansare de carte /  by Elena Iorgulescu

Elena Iorgulescu și Ștefan Petrescu lansează al treilea volum din colecția „Călătorim în istorie”: „Dimitrie Cantemir”. Vă așteptăm cu drag la Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus”

afis Cantemir.jpg

Despre spectacolul „Ne luăm nasul la plimbare” /  by Elena Iorgulescu


Clubul „Sunete Vesele” și „Corul Sunete Vesele” al Școlii Gimnaziale „Grigorie Ghica Voievod” pun în scenă teatrul muzical Ne luăm nasul la plimbare. Suntem la sfârșitul celui de-a patrulea an de funcționare a clubului și la a treia producție cu participarea Corului „Sunete Vesele”. Expresia „a-și lua nasul la purtare” face trimitere la una dintre cele mai populare povești ale copilăriei.

Vă invităm, sâmbătă, 8 iunie 2019, începând cu ora 13.30, la Teatrul Act din București, să ne bucurăm împreună de acest spectacol antrenant, semnat Elena Iorgulescu și Marius Sireteanu.

60358400_2986788304679760_7444652485593006080_n.jpg

Zilele trecute am avut parte de o întâlnire mai puțin obișnuită. Carlo Collodi, cu aerul vesel și jovial al unui om de succes, înveșmântat în eleganța specifică generației sale de secol XIX, mi-a făcut o mărturisire plină de sinceritate. Oamenii l-au făcut nemuritor, așa că el nu mai are timp să se plictisească. Era însă nițel iritat de faptul că toți știu de Pinocchio, dar prea puțini își amintesc și de autorul acestui personaj carismatic care de peste 150 de ani a cucerit și continuă să cucerească inimile a milioane și milioane de copii.

 

Povestea noastră începe în atelierul meșterului Geppetto. Jucăriile vor să fie apreciate și folosite de copii, iar copiii să se bucure de ele și să cânte împreună: Prin sunete și veselie putem crea orice magie. Apare îndemnul adresat spectatorilor: Veniți cu noi, povestea s-o descoperim! Unde-i locul lor de întâlnire, unde fac cunoștință copiii cu jucăriile lor? Târgul de jucării este locul ideal pentru a-ți găsi prieteni. Dar aici apar și două precupețe – Gattina și Volpina – care sunt puse pe mari combinații. Geppetto, copiii și jucăriile lor devin rând pe rând ținte ale planurilor de afaceri ale celor două negustorese. Copiii (în număr de trei) și jucăriile (cinci) intră într-un dialog permanent unii cu ceilalți atât la nivelul jocului actoricesc cât și în ceea ce privește interpretarea muzicală. Împreună merg la școală, la teatru, dar și în parcul de distracții, împărtășindu-și unii altora bucuria jocului. Spectatorul se află la un moment dat în punctul de a nu mai ști exact care dintre actori pe cine joacă, copil sau jucărie. În fond toți sunt plămădiți din același aluat. Simbioza copil-jucărie este pe deplin afirmată în versul „pot vorbi, pot gândi”, deci pot merge și unii și alții cot la cot la școală pentru a învăța lucruri despre viață. Corul „Sunete Vesele” se alătură grupului vesel de actori, iar vraja îi cuprinde pe toți deopotrivă, incluzându-i și pe spectatori. Cele două zâne vin noaptea în atelier, unde-i recită lui Pinocchio vorbe magice pe acorduri muzicale. Dar vai... zânele au greșit vraja, astfel încât în loc să iasă din păpușa de lemn un băiețel cuminte și înțelept, iese unul năzdrăvan și frumușel, cu puțină minte, dar cu suflet mare. Speriate de ceea ce au făcut, zânele își promit una alteia să îndrepte greșeala, ajutându-l pe Pinocchio să se descurce în noua sa viață. Muzica ce marchează momentul nașterii lui Pinocchio este de-a dreptul plină de magie. De altfel, așa cum am remarcat și la celelalte producții muzicale, Marius Sireteanu proiectează acordurile muzicale în imagini mentale. Cântecul Banilor  –  care revine de mai multe ori, în diferite variante pe firul intrigii –  suprapune perfect muzica și textul peste imaginația spectatorului.

Copiii și jucăriile vor la școală, dar se rătăcesc pe drum. Mai bine zis sunt întorși din drum de tot felul de chestii ademenitoare. Ei cântă ori „Luăm ghiozdanul la spinare, la școală să plecăm” ori „Ne luăm nasul la plimbare și plecăm hai-hui”. Primul popas este la teatru, unde directorul, pus pe căpătuială, leagă jucăriile pe sfori și refuză să le dea drumul. Jucăriile sunt pornite fie cu cheița ca pe vremea temerarului Collodi, fie cu telecomanda ca în epoca tehnologiei digitale și a internetului. Copiii nu-și abandonează însă prietenii, salvându-i din ghearele lui Stramboli printr-un iscusit joc al deghizării. Această pățanie nu le-a fost învățătură de minte. Copiii și jucăriile cred în basmul cu copacul care face bani, așa că, în loc să-și cumpere manuale, însămânțează puținii galbeni pe care-i primiseră de la părinții lor. În naivitatea lor, veghează toată noaptea locul de unde urma să răsară semețul copac. Dar și de această dată șugubețele precupețe îi trag pe sfoară. Copiii nu au mai multă minte decât jucăriile lor. Credeți că această năzbâtie le-a fost învățătură de minte? Nicidecum. Ținutul distracției, un loc al jocului fără sfârșit și fără țel, este ultimul popas al aventurii lor. În momentul în care copiii și jucăriile se văd cu urechi de măgar, gata cu distracția! Sunt drăguți măgărușii, dar parcă-i mai bine să arăți a copil sau jucărie. Evident, totul se termină cu bine, fiindcă zânele sunt un izvor nesecat de vrajă. 

 

Suntem încântați de jocul actoricesc și de interpretarea muzicală a copiilor. Pe scenă evoluează aproximativ 30 de actori și coriști, cu vârste între 6 și 14 ani, care au colaborat foarte bine unii cu ceilalți în timpul repetițiilor. Obiectivul lor a fost să învețe prin joacă cum să se bucure împreună de rodul muncii lor. Acest spectacol este realizat prin sprijinul generos al părinților care împărtășesc alături de copiii lor bucuria de a pune în scenă un produs teatral și muzical pregătit intens săptămână de săptămână timp de peste trei luni.

Dorim ca prin aceste producții teatrale semestriale să le oferim copiilor șansa de a  pătrunde tainele unei profesii fără de care viața noastră ar fi mult mai săracă. Copiii sunt îndemnați să își dea frâu liber sentimentelor, să își controleze emoțiile și să deprindă abilități de comunicare și de lucru în echipă. Fără nicio urmă de îndoială, susținem pe deplin ideea că teatrul este o școală a vieții.

 

Cronica piesei de teatru „Ce găsim într-un muzeu?” /  by Elena Iorgulescu

Duminică, 27 ianuarie 2019, orele 14:30, la teatrul de Artă din București de pe strada Sfântul Ștefan nr. 21,  Asociația Sunete Vesele vă invită cu mic cu mare la spectacolul „Ce găsim într-un muzeu?”, autor Elena Iorgulescu, muzica Marius Sireteanu. Prin joc, muzică și dans, trupa micilor actori vă va introduce în atmosfera renascentistă a secolului al XV-lea de la curtea ducelui de Milano și la cea a papei de la Roma, unde febra pentru artă și știință a cuprins întreaga suflare. Leonardo da Vinci și Michelangelo - două genii ale Renașterii -  sunt adulați de principii și de principesele vremii.  

 

Cronicarul „Sunetelor vesele”, invitat de onoare la repetiția generală a spectacolului Ce găsim într-un muzeu?, felicită cu mult entuziasm performanța artistică a fiecărui copil al clubului. Clubul este la a șaptea producție și în al patrulea an de funcționare.

 Unii copii sunt alături de noi încă de la primele spectacole, devenind din ce în ce mai încrezători în sine. Împreună formăm o echipă închegată. Prin deviza „Prin sunete și veselie învăț ce-mi place mine” împărtășim unii de la alții experiențe noi și interesante. „Sunete Vesele” sunt o altfel de școală. Aici învățăm cum să ne păstrăm controlul în orice situație și cum să dăm expresie artistică emoțiilor noastre. Deși încurajăm improvizația și spontaneitatea, nu ne dorim să fim prinși cu temele nefăcute. Așa e la școală, așa e și în viața de adult. Fiecare actor primește un text de studiat, iar pe baza lui își construiește personajul, învățând să urmărească firul logic al intrigii și să interacționeze cu ceilalți la timp, în chip artistic.     

„Sunete Vesele” vine în fața publicului, de două ori pe an, cu câte o piesă originală, inspirată din literatura pentru copii și din istoria culturii europene. Pentru acest semestru, trupa micilor actori a pregătit un spectacol despre Renașterea italiană. Autoarea Elena Iorgulescu și compozitorul Marius Sireteanu ne introduc în atmosfera de la curtea ducelui de Milano și la cea a papei de la Roma, unde febra pentru artă și știință a cuprins întreaga suflare. Leonardo da Vinci și Michelangelo – două genii ale Renașterii –  sunt adulați de principii și principesele epocii lor.

Spectacolul începe în zilele noastre, la Luvru, în palatul regilor Franței, unul dintre cele mai mari muzee de artă din lume. Muzeul este asaltat de mii de turiști în fiecare zi. Copiii din public sunt invitați să mișune pe scenă pentru a admira marile capodopere ale artei universale. La ora închiderii, publicul este anunțat prin difuzor că trebuie să evacueze sălile. Două hoțomane ignoră mesajul și se pitesc pe sub bănci, așteptând plecarea tuturor, cu gândul de a se năpusti asupra celebrei Mona Lisa. Acest episod amintește de furtul tabloului de la începutul secolului XX. Paznicul bagă de seamă la timp mișcarea, le fluieră, iar criticul de artă le dă celor două intruse o lecție de istorie. Cine a fost Leonardo da Vinci? Ce reprezintă el pentru umanitate?

Deodată se deschide o poartă în timp. Apare pe scenă Leonardo da Vinci fredonând cu o căutătură piezișă spre public „Sunt faimos, sunt faimos, cine vrea model să-mi fie?” Pictorul vine cu aer orgolios, fiind conștient de măreția geniului său. De regulă, Leonardo da Vinci apare pe scenă însoțit de Lucreția (întruchipată în tabloul Frumoasa Fierăriță), iar Michelangelo o are alături pe Clarissa (imortalizată în statuia Madona cu pruncul). Acțiunea piesei se petrece fie la Milano, fie la Roma, unde cei doi artiști creează. Sforza, ducele de Milano vrea mașinării de război și alte minuni inginerești, în timp ce Ducesa vrea ca frumusețea-i trecătoare să fie zugrăvită în tabloul Frumoasa Principesă. Leonardo primește și o comandă specială: organizarea nunții nepotului ducelui de Milano. Pictorul decorează sălile palatului în chip magnific, numind evenimentul Sărbătoarea Paradisului. Papa Sixtus al IV-lea îl cheamă pe Michelangelo la Roma pentru a zugrăvi Capela Sixtină. Papa îl zorește pe pictor. Michelangelo se plânge, „timp scurt, papa zgârcit”. Artiștii, ajutați de domnițe, muzele lor, se achită cu succes de misiunea ce le fusese încredințată. Într-un final, spectacolul se termină într-un cântec elogios la adresa Renașterii, a artei și a științei.

 

Piesa de teatru surprinde rivalitatea dintre cei doi artiști: Leonardo da Vinci și Michelangelo. Amândoi sunt conștienți de valoarea lor artistică. Clarissa, prietena lui Michelangelo, se furișează în atelierul lui Da Vinci, pentru a sustrage schițele cu invențiile inginerești. Michelangelo – un geniu la fel de mare ca Da Vinci – respinge cu dispreț orice gând de a fura munca altuia. El nu este un plagiator. Urmează o confruntare deschisă între Leonardo da Vinci și Michelangelo. Metodele inovatoare ale lui Da Vinci de prelucrare a vopselelor sunt ținta ironiilor lui Michelangelo. Rivalul îi prezice acestuia faptul că, la nici câțiva ani după finalizarea ei, minunata frescă Cina cea de Taină se va deteriora. Cearta lor de copii –  jucată de copii –  este soluționată la intervenția domnițelor, care propun un concurs. Amândoi vor picta un zid, iar cea mai frumoasă frescă va fi premiată.

Muzica pe acorduri renascentiste, creația lui Marius Sireteanu, însuflețește atmosfera. Puteau oare marii artiști ai Renașterii – pictori și sculptori – să creeze fără cântece și dansuri? Remarcăm dansul Statuilor Vivante și cel al Cavalerului de fier - un curtean robot desăvârșit, care stăpânește foarte bine ritmul și protocolul curții princiare. Domnițele au propriul cântec sugestiv, repetat de mai multe ori: „Vreau să fiu pictată, vreau să fiu sculptată”. Un geniu artistic cu greu ar putea face față unei asemenea dorințe. Dar când există inspirație și bani, totul este posibil. Așa apar marile capodopere: tablourile Frumoasa principesă (Bianca), Frumoasa Fierăriță (Lucreția), Ginevra Benci (Ginevra), Doamna cu hermina (Cecilia), Gioconda (Lisa) și minunata sculptură a lui Michelangelo, Madona cu pruncul (Clarissa). Fiecare tablou încearcă să ne spună propria poveste. Chiar dacă istoricii de artă au opinii diferite în privința identității personajelor reprezentate în tablouri, Elena Iorgulescu a găsit rezolvarea pentru fiecare în parte. Spectacolul brodat în ficțiune însuflețește o epocă glorioasă a artei și culturii europene. 

Ștefan Petrescu

Lansare de carte „Decebal și Traian” /  by Elena Iorgulescu

Un istoric și o învațătoare povestesc copiilor întâmplări de acum 2000 de ani. O carte elegantă care îmbogățește imaginația și cunoștințele celor mici prin textul captivant și ilustrațiile pline de viață.

Elena Iorgulescu, directorul artistic al clubului „Sunete Vesele” și Ștefan Petrescu (consilier educațional al clubului) lansează volumul „Decebal și Traian”. Evenimentul va avea loc pe 15 noiembrie 2018, ora 18, la Târgul de Carte „Gaudeamus”, la Editura Sigma Educațional.

44708908_1106248342883150_8352501077525921792_n.jpg