Din 17 februarie reîncepem cursurile!
Oratorie, limba germană prin joc și artă teatrală!
În fiecare sâmbătă dimineața ne întâlnim, ne jucăm, învățăm să ne exprimăm, să colaborăm, să empatizăm, să trăim experiențe minunate împreună!
Marea surpriză: ne vom teleporta la Londra! O vom vizita pe cea mai celebră bonă din lume. Cine știe cum o cheamă?
Furtuna de idei la „Sunete Vesele” - cronica spectacolului /
Cortina se ridică pentru a cincea oară la Teatrul „Sunete Vesele”. Noua producție pentru copii, Fantezie la Teatrul Globe, îl aduce în scenă pe părintele teatrului modern, William Shakespeare. Shakespeare și prietenii lui de la Teatrul Globe sunt cuprinși de febra creației. Furtuna de idei (brainstorming), care tinde să prindă teatrul într-un vârtej amețitor, este o metodă pedagogică foarte îndrăgită de către profesori și elevi. În acest spectacol, jocul de cuvinte, farsele, muzica și voia bună vor dezlega de la sine intriga, pornind de la cuvinte simple, aflate la îndemâna oricui. Copiii actori vor arbora steagul alb al comediei la Teatrul de Artă din București, duminică, 4 februarie 2018, orele 14:30.
Cronicarul de la „Sunete Vesele” a călătorit împreună cu întreaga trupă de actori la Teatrul Globe, pentru a se întâlni cu marele maestru al dramaturgiei moderne și cu personajele lui. Aici a urmărit o remarcabilă producție de tip „teatru în teatru”. Replica din Cum vă place, „Lumea întreagă e o scenă și toți oamenii-s actori”, declamată și cântată de mai multe ori de către micii noștri artiști, este leitmotivul acestui spectacol minunat. Spectacolul începe cu intonarea unei ode a teatrului. Micii actori recită rând pe rând versurile care preaslăvesc teatrul, o poartă de acces spre lumea fanteziei și a imaginației. Granița dintre lumea reală și lumea fanteziei este dată de versul lui Shakespeare cu care începe și acest spectacol: A fi sau a nu fi.
Primarul Londrei, furios că actorii și spectatorii făceau prea mare gălăgie în oraș, a ordonat închiderea teatrului. Shakespeare, aflat în pană de idei, cuprins de disperare și încolțit de soție, umblă mai tot timpul cu pana de scris în mână în căutarea unor subiecte noi, pentru a putea astfel să repună teatrul în funcțiune. Prieteni, actori și fani vin la teatru, pentru a-l inspira pe maestru cu poveștile lor de viață. Aceștia devin rând pe rând personaje în marile capodopere ale celebrului dramaturg. Astfel teatrul iese dintr-un impas existențial. Auzi frecvent replica „n-ai idei, n-ai bani”. Într-o furtună de idei, stârnită de această stare de fapt, intriga se dezleagă încetul cu încetul. Ideile vin din toate părțile, se rostogolesc una după alta, într-un ritm amețitor, care îl ține pe spectator într-o permanentă efervescență intelectuală. Toți trag de maestru să le dea un rol. Toți se inspiră de la Shakespeare, care la rândul lui se inspiră de la toți. Capodopera lui Shakespeare există chiar înainte de a fi scrisă. Copiii joacă convingător, trăiesc diferite emoții în registrul specific operei lui Shakespeare, cu deghizări, farse și giumbușlucuri. Iat-o pe Miranda, supraviețuitoare a unui furtuni năprasnice care i-a scufundat corabia, cum își plânge soarta pe un țărm străin, departe de țara ei. La Teatrul Globe tânăra nobilă intră la rândul ei în cercul magic al „creatorilor” de idei. Povestea ei și furtuna de idei de la teatrul Globe dau naștere unei noi piese, Furtuna, care nu poate stârni decât o furtună de aplauze. Teatrul este cuprins de un zgomot mare de idei încât și Shakespeare este scos din minți. El se întreabă „de ce atâta zgomot pentru nimic”. Iată titlul unei alte comedii, Mult zgomot pentru nimic, presărată cu multă iubire, farse și încurcături. Setea de idei este atât de mare încât copiii caută idei până și în gențile spectatorilor. Toți sunt atât de agitați încât primarul se teme de tulburarea ordinii publice. Primarul îi amenință chiar cu amenda. Răspunsul e unul simplu și la mintea unui copil. Dacă teatrul tot este închis, ce-ar fi să meargă toți în fața primăriei, pentru a căuta idei și a juca acolo operele lui Shakespeare.
Acest spectacol ne vorbește despre geneza creației. Poveștile spuse nouă de Elena Iorgulescu, brodate cu sunetele magice ale lui Marius Sireteanu, sunt însușite și jucate într-un mod convingător de către micii noștri actori. Ne putem întreba cum pot copiii cu vârste între 5 și 11 ani să-l înțeleagă și să-l joace pe Shakespeare. Cum ar putea vorbi un copil despre tragicul Hamlet? Cum poate fi înțeleasă povestea de iubire a lui Othello și a Desdemonei? Iată că se poate. Pe soția directorului teatrului Globe o cheamă Mona. Fiind impresionată de soarta teatrului, își alină suferințele ei și ale celorlalți cu batista. Batista trece din mână în mână, fiind o sursă de inspirație. Ideile sunt citite în batista Monei. Și la un moment dat Shakespeare spune: „Mona, Mona…Desde…mona!”. Așa se naște un personaj feminin tragic, care cade victimă geloziei unui bărbat prea iubitor. O fată, pe nume Cordelia, vine la teatru și caută alinare. A fost alungată de tatăl ei bogat, pentru că, spre deosebire de surorile ei, a fost sinceră, spunându-i că iubirea ei nu se măsoară în bogății, ci în sentimente. Povestea regelui Lear și a fiicelor sale reînvie la teatrul de copii. Alt cuplu, Orlando și Rosalinda din „Cum vă place”, își spun povestea în cuvinte simple, potrivite nivelului de înțelege al unor copii. Un personaj-cheie al poveștii este Regina Elisabeta, care îl adoră pe marele dramaturg, citindu-i sonetele în fiecare seară. Regina o trimite la teatru pe doamna ei de onoare, July, deghizată în actriță, pentru a vedea ce se întâmplă. July îl întâlnește la teatru pe Romeo, un tânăr sărac și fără titluri nobiliare, care vrea și el să devină actor. Ei nu pot fi încă actori, dar pot pătrunde în lumea fascinantă a teatrului, vânzând bilete. Să vinzi bilete pentru piesele lui Shakespeare este o mare onoare, o poartă spre a fi primit pe scenă. Așa se naște povestea Romeo și Julieta. Romeo și July joacă această minunată tragedie în mijlocul scenei, înconjurați de ceilalți actori și spectatori, într-un joc convingător de pantomimă. Regina Elisabeta, intrigată de povestea de iubire a doamnei ei de onoare, își face și ea intrarea la Teatrul Globe, deghizată în vânzătoare de bilete. În cele din urmă, regina își dezvăluie identitatea, iar teatrul este redeschis. Primarul se înduplecă la ordinul reginei, ba chiar acceptă să joace într-o comedie.
Muzica sublimă ne introduce în atmosfera epocii elisabetane. Reținem două cântece care îți taie răsuflarea: Cântecul Ideilor și Lumea toată e un teatru. Piesa se încheie pe acordurile acestui ultim cântec, care pune în valoare vocile vesele ale acestor copii minunați. Suntem impresionați cu toții de acest imn închinat eternului teatru, care încă din vremea lui Shakespeare, dacă nu chiar din epoca tragicilor greci ai antichității, ne hrănește mințile și ne umple inimile cu sentimente și emoții de tot felul.
Furtuna de idei, o metodă pedagogică interactivă, foarte apreciată în școală, creează o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei, care adunate una câte una generează dezbaterea unor probleme ce au fost date copiilor spre soluționare de către profesor. Prin aplicarea acestei metode, copiii de la „Sunete Vesele” ne spun un lucru important. Piesele lui Shakespeare ne asaltează și astăzi cu idei. Aproape tot ceea ce știm astăzi despre teatru și literatură, am învățat de la acest deschizător de drum.
Cei 12 copii actori ai clubului „Sunete Vesele”, Elena Iorgulescu, Marius Sireteanu, dar și toți prietenii și părinții lor, care au inspirat acest spectacol cu idei și bani, se vor bucura împreună de un moment unic, deosebit de vioi, amuzant, plin de cântece și jocuri de cuvinte. Vă invităm cu mic cu mare la un spectacol ce va fi cu siguranță îndrăgit deopotrivă de copii și adulți.
Ștefan Petrescu
Înscrieri pentru musical /
La „Sunete Vesele” învățăm prin teatru.
Piesele scrise special pentru noi ne ajută să înțelegem diverse epoci, să cunoaștem personalități ale istoriei, precum și personaje literare pe care le îndrăgim și mai mult după ce le interpretăm.
În perioada februarie-iunie pregătim un musical-surpriză, inspirat dintr-o carte extraordinară!
Dacă doriți să faceți parte din spectacolul nostru (nu trebuie neapărat să aveți aptitudini muzicale), vă așteptăm!
Grăbiți-vă însă, înscrierile se pot face doar până la sfârșitul lunii ianuarie!
2018 cu sunete și veselie /
Anul 2018 așteaptă noi copii care să se bucure alături de noi în minunata împărăție a "Sunetelor Vesele".
În luna ianuarie dăm startul înscrierilor!
Crăciun fericit, cu sunete și veselie! /
Crăciun fericit, cu sunete și veselie!
De lumină și căldură, casa plină să vă fie!
Fantezie la Teatrul Globe /
Veti râde în hohote alături de Shakespeare și trupa sa de actori
Mary Poppins vă poartă in lumea viselor și a imaginației /
Copiii, jucăriile și literatura /
Ziua Porților Deschise vă introduce într-o călatorie fascinantă în lumea cărților pentru copii
Oferta de cursuri /
Vacanță /
Vacanță plăcută, dragi copii! Și nu uitați: Cu sunete și veselie Mă răcoresc cum îmi place mie!
Troia /
Troia, te salvăm! Cetatea aparam! Curajoși pornim, învingători să fim, învingători! Troia! Troia! Troia, te salvăm!
(click dreapta pentru imagini)
Homer la „Sunete Vesele”. Cronica piesei de teatru „Troia” /
Homer la „Sunete Vesele”
Homer, prezent discret la repetiții, mi-a împărtășit câteva gânduri, cu rugămintea de a le așterne în acest text. Punerea în scenă a Iliadei de către copii l-a impresionat într-un mod plăcut. De-a lungul timpului mulți artiști, scriitori, compozitori au reînviat mitul homeric, pentru a-l aduce iar și iar în atenția contemporanilor. Iată că la Teatrul Act din București, clubul „Sunete Vesele”, în colaborare cu corul „Sunete Vesele”, prezintă pe 11 iunie 2017 un spectacol complex cu muzică, dans, cor și proiecții digitale, jucat și cântat de copii pentru copii. „Troia” este o adaptare pentru copii a celebrului mit fondator al civilizației noastre europene.
Cursul de teatru „Sunete Vesele” încheie al doilea an de activitate cu a patra producție, și anume dramatizarea pentru copii a unei capodopere universale, fără de care nu ne-am putea imagina lumea zilelor noastre. Epoca homerică este rescrisă într-o manieră accesibilă celor mici, cu adaptări iscusite, menite a învălui legenda cuceririi Ilionului într-o aură optimistă, așa cum ne-a obișnuit și cu celelalte lucrări dramatice autoarea Elena Iorgulescu. După vizionarea acestui spectacol pleci din sala de teatru cu convingerea că Homer există dincolo de legendă în fiecare dintre noi. Scopul punerii în scenă a acestei epopei nemuritoare este de a-i face pe copii mesagerii marii civilizații grecești. Pe pilonii acestei civilizații mărețe a fost așezat fundamentul de valori pe care ne edificăm existența noastră de cu zi cu zi, de la educație la politică. Teatrul își are începuturile în Grecia antică, iar faptele de eroism ale lumii homerice îi inspirau adesea pe autorii dramatici atenieni din epoca clasică.
Dialogurile piesei de teatru sunt scrise într-o limbă frumoasă, cu fraze scurte, bine ticluite, pe alocuri versificate. Intriga decurge într-un ritm alert care îți taie răsuflarea. Publicul, format deopotrivă din copii și adulți, este fără doar și poate captivat de măreția spectacolului. Sunt momente când intră în scenă aproape 30 de copii pentru a-și uni vocile prin declamare și cânt. Concepția spectacolului este una modernă, demnă de a fi luată în seamă de marii regizori și specialiști ai teatrului. Este un spectacol complex, din care nu poate lipsi muzica și dansul. Muzica, scrisă de prietenul nostru, Marius Sireteanu, este de-a dreptul fascinantă. Registrul muzical se potrivește ambitusului vocal al unor copii a căror vârstă nu depășește zece ani. Coriștii de la „Sunete Vesele”, elevi ai ciclului primar al Școlii „Grigorie Ghica Voievod”, dirijați de Elena Iorgulescu, trec cu o ușurință fantastică de la registrul sunetelor înalte la cele grave, într-o armonie perfectă, susținută pe tot parcursul muzical al spectacolului. „Cântecul pentru zei” și „Cântecul de luptă” sunt două momente muzicale care ți se întipăresc în minte.
Corul participă activ, urmărind prin cânt firul narațiunii. Coriștii se mișcă, gesticulează, însoțindu-i pretutindeni pe actori. Actorii și coriștii se susțin reciproc prin muzică și joc. Cele două grupuri, corul și trupa de actori, interacționează foarte bine, deși trebuie menționat faptul că până la repetițiile generale, timp de mai multe săptămâni, au lucrat separat, fără să se cunoască între ei.
Actorii sunt uluitori. Unele dintre micile stele artistice sunt încă de la început în echipa Sunetelor Vesele. Remarcăm evoluția lor în ceea ce privește lucrul în echipă și jocul dezinvolt. Ei râd, se ceartă, plâng, leșină într-o manieră de-a dreptul convingătoare. La una dintre repetiții, o actriță a jucat leșinul așa de bine încât pe moment ne-a speriat. În piesă este introdus și un scurt joc de pantomimă. Prea frumoasa Elena cade pe gânduri, nu știe dacă să-l urmeze sau nu pe Paris în aventura troiană.
Cum începe spectacolul? Trei zeițe, Afrodita, Atena și Hera, aflate la vârsta copilăriei, adică fiind de-o seamă cu actrițele din piesă, încep prin a ne spune povestea Troiei, invitându-ne spre a călători împreună cu ele în oglinda magică. Spectatorii sunt astfel invitați să asculte și să urmărească prologul muzical, îmbogățit cu imagini digitale, care surprind într-o succesiune rapidă, atât secvențe din reprezentările artistice ale mitului homeric în decursul timpului cât și instantanee de la repetiții. Munca asiduă a copiilor din ultimele săptămâni, evocată în proiecții vizuale și muzicale, poate fi astfel apreciată așa cum se cuvine de către public chiar înainte ca aceștia să-și facă intrarea în spectacol.
Jocul zeițelor Afrodita, Atena și Hera, care întruchipează frumusețea și înțelepciunea, valori universale pe care le insuflăm copiilor noști din fragedă copilărie, este foarte reușit. Un Cupidon șugubăț completează acest grup, aducând o notă veselă tragediei ce adesea se naște din iubire. Triada zeițelor, manifestată pe două planuri, la vârsta copilăriei și la vârsta maturității, este un leitmotiv al piesei. Din când în când zeițele-copile intră în scenă pentru a le dubla pe cele adulte, jucând un dans de luptă, rod al imaginației specifice vârstei lor. Mitul homeric este prezent în fiecare scenă. Elena îi arată Hecubei pe aheeni de pe zidul cetății, iar Andromaca plânge cu copilașul în brațe, implorându-l pe Hector să nu plece la război. Spectrul războiului amenință pacea troienilor. Aici intervine autoarea, care dă alt curs dramei homerice. O molimă îi amenință pe troieni, dar poțiunea magică a Elenei îi salvează de la pieire. Mesajul pacifist răzbate în interpretarea proprie a mitului homeric.
Spectacolul ne poartă pe tărâmuri diferite, din lumea zeilor în cea a eroilor, din înălțimile Olimpului în cele două cetăți ale aheenilor și troienilor, Sparta și Troia, despărțite de vasta întindere a mării. „Mărul discordiei” este o scenă remarcabilă, prin alternanța dialogurilor versificate dintre cor și actori, o combinație reușită de cânt și poezie.
Personajele sunt grupate astfel: în grupul aheenilor, Elena cu cele două tovarășe de drum Agata și Sotira, două personaje inventate ce nu aparțin universului homeric, iar în grupul troienilor îi întâlnim pe Paris, Hector, Hecuba, Creusa, Andromaca și Palinuria (cea din urmă, de asemenea un personaj inventat, al cărei nume ne duce cu gândul la Palinurus, cârmaciul eroului troian Enea). Faptul că nu prea vin băieți la cursul de teatru a impus popularea piesei cu mai multe personaje feminine. Al treilea grup este cel al zeilor și zeițelor: Apollo, Afrodita, Artemis, Atena, Hera și Cupidon. E frumos că există un grup așa mare de zeițe, dar ne-am bucura să avem mai mulți băieți la cursul de teatru. Avem nevoie și de eroi.
În această pleiadă de zei și eroi ne întrebăm: unde e Zeus? Nicolae Iorgulescu, director executiv al clubului și profesor al cursului de oratorie, și-a asumat cu brio acest rol. Zeus vorbește puțin, dar se impune prin măreția lui, subliniată muzical de tunete și fulgere.
Întrepătrunderea universului homeric cu cel al copilăriei este dat de recuzită: săbii de jucărie, căluțul troian din lemn, păpuși și cărțile ilustrate ale lui Homer - Iliada, Odiseea și Eneida - povestite pentru copii.
Homer, prezent la spectacol, cu modestia ce caracterizează marile genii, m-a rugat să vă scriu aceste câteva gânduri. El speră că acest club de teatru pentru copii își va continua la fel de frumos ca până acum misiunea educativă, sub îndrumarea unor oameni entuziaști ce au arătat că împreună se pot face activități creative prin sunete și veselie.
Ștefan Petrescu
Eroii Sunetelor vesele în spectacol /
O piesa de teatru cu mulți actori și mulți cântăreți.
Toți învață despre mitologia greacă, atât de importantă pentru a înțelege mai târziu atâtea lucrări literare, tablouri, compoziții muzicale și nu numai.
Hristos a înviat! /
Pregatim o noua premiera /
DVD „Toti pentru unul, unul pentru toti!” /
Impresii după spectacol /
„Am învățat lucruri noi despre istoria Franței” (Matei)
Am reușit să depasesc emotiile, am vorbit frumos și m-am simtit minunat!”
„ Mi-a plăcut că am luat perlele reginei! Mi-a placut colaborarea cu colega mea. Sper să mai am un astfel de rol.” (Lidia)
„M-am simtit grozav! A fost distractiv!” (Alexa)
„Mi-a plăcut sa fiu muschetarita. M-am simtit bine traind emotia de a-i spune reginei ca au disparut perlele.”
Dupa acest spectacol, am mai multa incredere in mine!” (Iulia)
„M-am simtit muschetar. Eram mai multi, toti imbracati la fel.” (Stefan)
„Am avut costum frumos. A fost super!” (Eva)
Mărțisoare vesele /
Cronica piesei de teatru „Toți pentru unul, unul pentru toti!” /
„Toți pentru unul, unul pentru toți!”
- Cronica unei piese de teatru pentru copii –
Clubul Sunete Vesele organizează al treilea spectacol de teatru pentru copii. După „Balul vienez”, în care Mozart și Salieri se duelează în focul creației la curtea lui Iosif al II-lea, și „Aventurile pe Drumul Mătăsii”, care ne poartă în călătoria spre Orient a lui Marco Polo și a tovarășilor lui de drum, Elena Iorgulescu rescrie una dintre cele mai frumoase povești de vitejie.
Povestea muschetarilor, care a inspirat generații după generații, a fost publicată de Alexandre Dumas în 1844. Povestea lui despre vitejie și rafinamentul aristocrației franceze nu a putut salva prestigiul monarhiei, dar a cultivat în mintea oamenilor gustul pentru literatură și istorie. Romanul „Cei trei muschetari” a fost, este și va fi una dintre cărțile cele mai citite de tineri, mai ales de către viitorii istorici.
Astăzi, Elena Iorgulescu ne propune un spectacol pentru copii, inspirat din celebra poveste a muschetarilor. De-a lungul anilor, povestea ultimilor cavaleri ai Franței a fost rescrisă și interpretată în fel și chip. Au fost făcute numeroase filme, inclusiv unul Disney de animație. Cele mai multe ecranizări nu au nicio legătură cu acțiunea romanului lui Dumas, dar perpetuează în timp forța mitului. Clubul Sunete Vesele aduce în scenă o piesă de teatru pentru copii jucată de copii, o poveste despre curaj și prietenie. Prin giumbușlucuri și certuri copilărești, încheiate într-o notă de veselie și bună dispoziție, autoarea îl apropie pe Dumas de cei mici și - de ce nu - și de cei mari. Observăm absența celui de-al patrulea muschetar, d'Artagnan, cel mai tânăr și mai pătimaș dintre ei. Se pare că el n-a putut ajunge la spectacol, dar a trimis-o pe sora lui, Diane. Micuță și carismatică, Diane cucerește publicul. Remarcăm prezența copiilor actori de toate vârstele, de la 6 la 12 ani. Rolul fiecărui copil a fost scris și adaptat în funcție de abilitățile și nevoile specifice vârstei.
Piesa este jucată interactiv. Actorii caută răspunsuri în sală, în rândul spectatorilor, pentru dezlegarea intrigii. Spectatorii pot fi actori, iar actorii spectatori. Spectatorii joacă rolul poporului din Paris, iar o parte a actorilor seamestecă cu aceștia, pentru a merge pe firul intrigii. Spațiul este delimitat precis: Palatul Luvru în culise, iar Parisul în sală, printre spectatori. Clubul Sunete Vesele nu poate concepe spectacol fără muzică, așa cum, de altfel, sugerează numele acestui forum de educație pentru copii. Tema regală, tema perlelor, tema muschetarilor, gavota îi poartă pe spectatori în alte epoci. Copiii cântă separat sau împreună. Am remarcat chiar un cvintet între muschetari și hangițe. Muschetarii, domnițele și hangițele cântă și dansează pe muzica cu sonorități baroce, compusă de colaboratorul și prietenul clubului, Marius Sireteanu.
Spiritul și umorul lui Alexandre Dumas este viu și însuflețește spectacolul. Romanul lui este menționat într-o replică ce stârnește hazul publicului. Copiii se întreabă mirați de ce apare al patrulea muschetar, dacă în titlul romanului sunt cuprinși doar trei. Cartea este piesă de recuzită în spectacol. În acest fel, copiii sunt îndemnați să citească și să afle povestea adevărată.
În această direcție, Elena Iorgulescu a introdus în scenă și doi adulți, pe Ștefan Petrescu și Radu Cerkez, foști colegi de facultate la Istorie. Unul joacă pe regele Ludovic al XIII-lea, iar celălalt pe cardinalul Richelieu. Un rege înțelept, poate un pic timorat de sfetnicul lui, atotputernicul cardinal, care conducea de fapt Franța acelor timpuri. Invitați la teatru, veniți din epoca lor, sunt foarte curioși să urmărească acțiunea. Ei deschid spectacolul în stil shakespearian, transformându-se apoi într-un soi de show Muppets, puși pe glume și mânați de nevoia istoricului de a restabili adevărul.
Închei această mică cronică cu câteva observații. Observ cu oarecare mâhnire faptul că în societatea românească persistă unele mentalități legate de gen în educația copiilor. La cursurile de oratorie și teatru se înscriu cu precădere fete. Mulți părinți consideră probabil că acest gen de activități nu ajută la dezvoltarea personalității băieților. Este o concepție greșită. Societatea noastră are nevoie poate mai mult ca oricând de oameni capabili să se exprime liber în public, să fie spontani și să-și dezvolte capacitățile de comunicare pe toate planurile. Cursul de oratorie și cel de teatru de la Sunete Vesele îi încurajează pe copii în această direcție. Ei învață că prin fiecare cuvânt rostit exprimă o idee, o stare, menită a fi împărtășită publicului, angajându-se într-un joc dinamic al interacțiunii. Copiii sunt garanția noastră că vom trăi și mâine într-o lume liberă, în care ne vom exprima bucuria, fericirea, chiar și mânia, în chip neîngrădit în teatru și în alte forumuri de comunicare culturală și socială.
Ștefan Petrescu
