„Toți pentru unul, unul pentru toți!”
- Cronica unei piese de teatru pentru copii –
Clubul Sunete Vesele organizează al treilea spectacol de teatru pentru copii. După „Balul vienez”, în care Mozart și Salieri se duelează în focul creației la curtea lui Iosif al II-lea, și „Aventurile pe Drumul Mătăsii”, care ne poartă în călătoria spre Orient a lui Marco Polo și a tovarășilor lui de drum, Elena Iorgulescu rescrie una dintre cele mai frumoase povești de vitejie.
Povestea muschetarilor, care a inspirat generații după generații, a fost publicată de Alexandre Dumas în 1844. Povestea lui despre vitejie și rafinamentul aristocrației franceze nu a putut salva prestigiul monarhiei, dar a cultivat în mintea oamenilor gustul pentru literatură și istorie. Romanul „Cei trei muschetari” a fost, este și va fi una dintre cărțile cele mai citite de tineri, mai ales de către viitorii istorici.
Astăzi, Elena Iorgulescu ne propune un spectacol pentru copii, inspirat din celebra poveste a muschetarilor. De-a lungul anilor, povestea ultimilor cavaleri ai Franței a fost rescrisă și interpretată în fel și chip. Au fost făcute numeroase filme, inclusiv unul Disney de animație. Cele mai multe ecranizări nu au nicio legătură cu acțiunea romanului lui Dumas, dar perpetuează în timp forța mitului. Clubul Sunete Vesele aduce în scenă o piesă de teatru pentru copii jucată de copii, o poveste despre curaj și prietenie. Prin giumbușlucuri și certuri copilărești, încheiate într-o notă de veselie și bună dispoziție, autoarea îl apropie pe Dumas de cei mici și - de ce nu - și de cei mari. Observăm absența celui de-al patrulea muschetar, d'Artagnan, cel mai tânăr și mai pătimaș dintre ei. Se pare că el n-a putut ajunge la spectacol, dar a trimis-o pe sora lui, Diane. Micuță și carismatică, Diane cucerește publicul. Remarcăm prezența copiilor actori de toate vârstele, de la 6 la 12 ani. Rolul fiecărui copil a fost scris și adaptat în funcție de abilitățile și nevoile specifice vârstei.
Piesa este jucată interactiv. Actorii caută răspunsuri în sală, în rândul spectatorilor, pentru dezlegarea intrigii. Spectatorii pot fi actori, iar actorii spectatori. Spectatorii joacă rolul poporului din Paris, iar o parte a actorilor seamestecă cu aceștia, pentru a merge pe firul intrigii. Spațiul este delimitat precis: Palatul Luvru în culise, iar Parisul în sală, printre spectatori. Clubul Sunete Vesele nu poate concepe spectacol fără muzică, așa cum, de altfel, sugerează numele acestui forum de educație pentru copii. Tema regală, tema perlelor, tema muschetarilor, gavota îi poartă pe spectatori în alte epoci. Copiii cântă separat sau împreună. Am remarcat chiar un cvintet între muschetari și hangițe. Muschetarii, domnițele și hangițele cântă și dansează pe muzica cu sonorități baroce, compusă de colaboratorul și prietenul clubului, Marius Sireteanu.
Spiritul și umorul lui Alexandre Dumas este viu și însuflețește spectacolul. Romanul lui este menționat într-o replică ce stârnește hazul publicului. Copiii se întreabă mirați de ce apare al patrulea muschetar, dacă în titlul romanului sunt cuprinși doar trei. Cartea este piesă de recuzită în spectacol. În acest fel, copiii sunt îndemnați să citească și să afle povestea adevărată.
În această direcție, Elena Iorgulescu a introdus în scenă și doi adulți, pe Ștefan Petrescu și Radu Cerkez, foști colegi de facultate la Istorie. Unul joacă pe regele Ludovic al XIII-lea, iar celălalt pe cardinalul Richelieu. Un rege înțelept, poate un pic timorat de sfetnicul lui, atotputernicul cardinal, care conducea de fapt Franța acelor timpuri. Invitați la teatru, veniți din epoca lor, sunt foarte curioși să urmărească acțiunea. Ei deschid spectacolul în stil shakespearian, transformându-se apoi într-un soi de show Muppets, puși pe glume și mânați de nevoia istoricului de a restabili adevărul.
Închei această mică cronică cu câteva observații. Observ cu oarecare mâhnire faptul că în societatea românească persistă unele mentalități legate de gen în educația copiilor. La cursurile de oratorie și teatru se înscriu cu precădere fete. Mulți părinți consideră probabil că acest gen de activități nu ajută la dezvoltarea personalității băieților. Este o concepție greșită. Societatea noastră are nevoie poate mai mult ca oricând de oameni capabili să se exprime liber în public, să fie spontani și să-și dezvolte capacitățile de comunicare pe toate planurile. Cursul de oratorie și cel de teatru de la Sunete Vesele îi încurajează pe copii în această direcție. Ei învață că prin fiecare cuvânt rostit exprimă o idee, o stare, menită a fi împărtășită publicului, angajându-se într-un joc dinamic al interacțiunii. Copiii sunt garanția noastră că vom trăi și mâine într-o lume liberă, în care ne vom exprima bucuria, fericirea, chiar și mânia, în chip neîngrădit în teatru și în alte forumuri de comunicare culturală și socială.
Ștefan Petrescu